Calul de luptă - Cronică de film

Dacă nu știți cartea, știți piesa de teatru – și dacă nu știți piesa, știți povestea (dacă ați văzut parodia de la SNL, nu vă mai obosiți). „Saving Black Stallion” a botezat-o un hâtru american. E răutăcios, dar nu-i departe – odiseea calului (un exemplar splendid, ce-i drept) care trece din hățurile aliaților în ale nemților și înapoi pe parcursul marelui război, spre a-și regăsi în final (ce credeați?) stăpânul care l-a crescut, pe cât e de frumoasă, pe atât e de inutilă.

Împănat de imagini tip carte poștală, mai la locul lor într-un film de Ron Howard, ultra-șantajist emoțional, jucat episodic de un amalgam european (Tom Hiddleston, David Thewlis, Benedict Cumberbatch, Liam Cunningham, Niels Arestrup, David Kross, Nicolas Bro) și împușcat în picior de cea mai sinistră partitură compusă vreodată de John Williams, acest al doilea SS din 2011 este prea adult pentru copii, prea copilăros pentru adulți, un paradox cu patru copite, eșuat într-un no man’s land interminabil.

Oare am devenit prea cinic pentru că am văzut filme de Spielberg sau am văzut filme de Spielberg pentru că am devenit prea cinic? Sunt voci care au comparat War Horse cu un film de John Ford. Comparația merita un film pe măsură.