Teatrul Arca

La-nceput n-a fost Teatrul Arca. Doar un pod în clubul La Scena. Pe Călăraşilor colţ cu Mântuleasa. Sau “Mântuleasa zero”, cum ne mai coafăm noi adresa, când Eliade ne iese din cearcăne.

Iar la-nceput de La Scena, Hornoiu: un dobrogean care-a plecat croitor în Italia şi s-a-ntors director la Sergio Tachini. Şi care-a plecat din Oradea director ca să ajungă în Bucureşti cârciumar… Şi-a numit stabilimentul La Scena pentru că a promis că va da capitalei un teatru. Şi-a luat partener un regizor pe care l-a concediat, mai apoi, pentru furtişag. A racolat “ceceni” şi talente pubere, migrene.

A resuscitat şi surescitat prieteni, a mai pierdut dintre ei pe drum, a mai şi câştigat. De-o vreme, îi aburca pe toţi în pod să le-arate ce teatru ar putea să iasă acolo. Unii s-au zgâit şi-au văzut numai bârne. Alţii-au zis ce petreceri mişto ar putea să iasă acolo.