Andrei Partoş: „Sunt multiplu dependent"

"Nu pot exista fără muzică. Cred că e un mod de viaţă, e un sistem de referinţă la care mă raportez în diferite forme de la 3-4 ani, fără să fi învăţat să cânt la vreun instrument. Sunt un ascultător atent, pasionat”, așa începe povestea lui Andrei Partoș despre „viciul” său cel mai de preț.

„Sunt multiplu dependent: de muzică şi de Radio, de informaţie, dar şi de comunicare. Fac emisiuni din 1982 încoace, aproape fără pauză. Am ajuns la 500 de nopţi de vineri fără absenţă de la Radio România Actualităţi. Viciu, pasiune?...”

Îi plăcea muzica încă de la cămin, apoi în şcoala primară. A fost dragoste la prima audiţie. „Dansam în toate felurile, de la populare la swing, tango sau rock. Componenta ludică a devenit una mai pragmatică şi s-a conturat după un concurs în liceu, de tip Recunoaşteţi interpretul. Apoi, din primul an de facultate am devenit DJ la Casa Studenţilor”. Cu timpul, în lista preferaților săi s-au adunat Led Zeppelin, Leonard Cohen, Ray Charles,Vali Sterian, Tom Jones, The Beatles, The Rolling Stones, Adamo, Jimi Hendrix, Celentano şi alţi o sută.Partoș a acumulat, dar şi donat sute, mii de benzi, discuri single, câteva magnetofoane, albume, reviste muzicale. „Nu-s un colecţionar. Am încercat să adun ce mi-a plăcut, dar şi ce ştiam că trebuie să ajungă la public. Mă mândresc cu o colecţie de reviste Mojo. Le am de la prima ediție până azi”.Despre ce a fost „vicios” înainte de '90, Partoș spune că pe vremea aceea se compunea destul de elaborat la noi, încercările de modernism nu erau agreate, nici chitarele cu distors, nici textele îndrăzneţe.

„Muzica uşoară” avea cale liberă, în timp ce genurile pop, rock şi blues nu prea pătrundeau în programele unicelor posturi de radio şi televiziune. „Rareori scăpau la Radio Vacanţa Mamaia şi foarte des la Radio Vacanţa Costineşti, unde am activat. Şi, fireşte, în cluburile şi discotecile din ţară. Au apărut şi s-au menţinut trupe rock care, datorită pasiunii, talentului artiştilor, au rezistat peste timp. Folkul, care o vreme s-a numit muzică tânără, a supravieţuit. Sistemul de promovare a valorilor a fost vicios, renunţarea la Cerbul de Aur a fost o imensă pierdere, ca şi dispariţia Festivalului Club A sau politizarea Festivalului Mamaia, dăunând vieţii muzicale de la noi. Calea cea mai sigură, dar şi cea mai obositoare de a ajunge la public, era cea a tur­neelor lungi prin ţară.

Turneele peste hotare ale celor câţiva care primeau vize de ieşire deveneau soluţii de supravieţuire, iar adesea se soldau cu fugi spectaculoase. Iar cei plecaţi nu mai puteau fi difuzaţi la Radioteleviziunea română”.Partoș face o trecere în revistă și a ultimelor două decenii în viața muzicală autohtonă: la începutul anilor '90 nu se mai auzea muzică românească. „După un exces, a venit altul. S-a trecut la import masiv. Treptat, comercialul facil a luat locul muzicii de calitate. Sunt tot mai multe vedete de conjunctură, care obţin milioane de vizua­lizări pe YouTube sau Facebook. Asta nu înseamnă că au valoare! La vicii actuale trec şi dispariţia, din nou, a Cerbului de Aur, dezinteresul TVR pentru producţia serioasă, pentru Mamaia, organizarea haotică a selecţiei naţionale Eurovision”.

Totuși, există și părți bune în showbizul autohton. Printre ele, Psihologul muzical amintește casele de discuri, dintre care unele produc materiale valoroase, canalele tv care promovează muzica noii generaţii. La selecţie stau rău. „Treptat, s-a observat că pot coexista mai multe generaţii de muzi­cieni cu pregătiri diferite. Că avem un public care merge la concerte de jazz, blues, pop, rock sau folk. S-au născut manifestări care acoperă atât necesităţile de exprimare ale unor artişti, cât şi cerinţele publicului. De exemplu, Brăila pentru muzica pop-uşoară, Gărâna pentru jazz, Sighişoara pentru blues, Folk You! de la Vama Veche şi mai multe pentru rock.

Chiar şi concursurile gen Vocea României, Xfactor sau Megastar au generat o emulaţie în jurul muzicii”. Cât despre succesele internaţionale obținute de Inna, Alexandra Stan, O-zone, Akcent ori Edward Maya, Partoș spune convins că ele stimulează speranţa noastră de mai bine.