"Contorsionista" - T.O. Bobe, editura Humanitas

T.O. Bobe a devenit cunoscut prin romanul Cum mi-am petrecut vacanța de vară (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011). Și dacă romanul pomenit este marcat de vocea inconfundabilă a naratorului-erou, micul Luca, cel totodată premiant și agramat, prozele scurte ce compun volumul Contorsionista – opt la număr – se constituie într‑un exercițiu polifonic. Este o probă de maturitate stilistică pe care scriitorul T.O. Bobe o susţine, după destui ani de tăcere.

Or, „maturitatea stilistică” este tocmai motivul dezbinării dintre admiratorii şi neadmiratorii cărţii. Fiecare proză este lucrată, cizelată, premeditată până la ultimul detaliu. Fiecare are ritmul ei și fiecare se întoarce altfel asupra ei înseși. Dovedită şi de titlurile sale anterioare, Bucla şi Centrifuga, obsesia scriitorului pentru formele circulare atinge apogeuri în Contorsionista.

Temeinic școlit în teorie literară, T.O. Bobe vorbește despre arta scrisului și când, aparent, nu se referă deloc la literatură. În povestirea ce dă titlul volumului, adolescenta Laura, care s-a născut într-o familie de circari, se străduiește să creeze o figură supremă de contorsionism, care „să îmbin[e] meritul tehnic cu meritul artistic”. Rezultatul este completa ei dispariție de pe lumea aceasta și intrarea „într-o lume nouă și uluitoare”, nu înainte de a sfâșia „bannerul cu DEBUT care i se ivise în cale”.

„Răpirea din serai” suprapune o poveste de dragoste „reală” (între ziaristul Dinu și fotografa Anda) uneia „fic­ționale” (cuplul reflectat/înghițit de ațele colorate ale kitschului textil de pe perete) și derulează timpul înainte și înapoi până când timpul nu mai contează. Tot despre timp, dragoste și ficționalizarea ei vorbește și „Cea mai frumoasă femeie din lume”, în timp ce „Irina. I se duce un fir la ciorap” mi-a amintit de Virginia Woolf și de drumul doamnei Dalloway prin oraș și prin fluxurile propriei conștiințe. Cât pe ce să fie fantastică, proza „Bună dimineața, cimpanzeeo” e și poveste cu fete, și istorie kafkiană cu metamorfoze, și scrisă la persoana a doua din multe fraze care încep, majoritatea, cu „și”. Recomandându-se, pe coperta cărții, „deși afon, compozitor”, T.O. Bobe are cu siguranță simț muzical. Are ureche bună și pentru dialoguri auzite pe stradă, definește un personaj din două-trei propoziții, incorporează cu naturalețe cuvinte și frazări oricât de noi sau de vechi. Chiar dacă nu vă vor plăcea toate cele opt melodii, tot merită să vă achiziționați albumul și să vă găsiți șlagărul preferat. 

Contorsionista - T.O. Bobe

Editura Humanitas, 280 pag., 25 lei