Alte vieţi decât a mea - Emmanuel Carrère

Dificil de încadrat, el cuprinde o succesiune de istorii reale, la care autorul a fost martor sau care i s-au povestit şi care au în comun doar tragismul extrem. Care să fie scopul acestui demers? Vindecarea – prin puterea magică a comparaţiei – a unor angoase mărunte, a unor accese de egoism cărora autorul le cade pradă din când în când.

E o filozofie ce mi-a amintit de un proverb african: „eram supărat că nu am pantofi, până am văzut pe cineva care n-avea picioare”.Aflat, de pildă, în vacanţă împreună cu viitoarea sa soţie, în Sri Lanka, Carrère se gândeşte serios să o părăsească: „Întorceam pe toate feţele incapacitatea mea de a iubi, cu atât mai strigătoare la cer cu cât Hélène este cu adevărat o persoană iubitoare.

Îmi spuneam că voi îmbătrâni de unul singur”. Este Crăciunul anului 2004. A doua zi, un val uriaş mătură litoralul, ucigând zeci de mii de persoane; printre ele, pe Juliette, o fetiţă de patru ani, venită în vacanţă cu părinţii şi bunicul. Abia întors în Franţa şi foarte preocupat de un film pe care îl făcuse, Carrère află că viitoarea sa cumnată are un cancer cu metastaze etc.

Autorul nu caută cu dinadinsul poveşti oribile. Acestea par a-l căuta pe el, istorisite de unul şi de altul. Morţi violente ori agonii de nesuportat; durerea îngrozitoare a supravieţuitorilor; lupta oamenilor săraci cu marile bănci. Fiecare nenorocire umană poartă în ea un grăunte vindecător – o lecţie de viaţă, o mână întinsă, un ajutor dat altcuiva – şi această reţea a solidarităţii noastre, crede Carrère, dă sens existenţei fiecăruia dintre noi. Ori măcar ne alină durerile mai mici.


Alte vieţi decât a mea - Emmanuel Carrère

Editura Trei, 288 pag., 29 lei