Străzi cu nume de naţionalităţi europene

Strada Franceză

Case în stil eclectic sau academist, cu ornamente de origine neogotică şi accente neoclasice, construite pe modelul – locuinţe la etaj şi prăvălii la parter – cam aşa s-ar caracteriza clădirile care stau să pice la primul zgâlţâit, dar care au un singur plus: cârciumi elegante la parter, unele cosmetizate în localuri cu alură franţuzească sau italienească. Şi mai are ceva nou strada Franceză: pavajul, felinarele şi băncuţele. Odată cu transformarea parterului celor mai multe dintre construcţii, s-au pierdut foarte multe ornamente, adevărate bijuterii de arhitectură, şi doar dacă ridici privirea vei mai vedea ceva din farmecul caselor. La numerele 2-4 – o casă monument istoric, la numărul 6 – o casă de la 1896.

Dacă înainte de explozia „bahică” din Centrul Vechi, unele străzi reprezentau scenografie de film horror, astăzi grozăvia este şi mai mare. Asistăm la o poluare fonică şi vizuală greu de restabilit. Ceea ce arătam mai sus.

Strada Franceză era, în urmă cu şase ani, mahalaua ultracentrală pe toată întinderea ei, din dreptul Muzeului Naţional de Istorie (Calea Victoriei) şi până la Hanul lui Manuc. Astăzi, ce puteţi vizita pe Franceză? Biserica Sf. Dumitru, dar şi cea mai veche biserică, de secol XVI, Sf. Anton – Curtea Veche. Copiii din zonă care joacă fotbal în mijlocul arterei fac parte din peisaj. Pe lângă „francezii” de la La Bonne Bouche, mai există un restaurant cu specific unguresc, St. George, un pub irlandez, O’Hara, chiar şi o cafenea turcească.

Strada Franceză s-a numit Uliţa Işlicarilor (negustorii de căciuli din blană), conform modei timpului de a prelua numele negoţului practicat în zonă. I s-a mai zis Carol, 30 Decembrie, Iuliu Maniu.

Strada Armenească

Artera abundă de case, unele renovate, cele mai multe cu risc seismic. La intrare, sugrumată de sediul unei filiale bancare care a ars şi care a rămas în paragină, se află biserica mare şi albă – Armenească. „Odinioară, în Bucureşti, armenii au construit o comunitate etnică numeroasă şi bine închegată. În secolul al XVII-lea, mahalaua armenească se afla în afara oraşului. În 1742, domnitorul Mihai Racoviţă dă voie armenilor din oraş să îşi construiască o biserică de zid, în Uliţa Armenească. Pe locul vechii biserici a fost ridicată în 1915 actuala biserică, situată la intersecţia Bulevardului Carol I cu strada Armenească”, scrie istoricul Alexandru Ofrim în cartea sa Străzi vechi din Bucureştiul de azi.

Strada Italiană

Numele străzii vine de la existenţa pe această arteră a unei colonii de italieni, la 1889. Erau menţionaţi într-un recensământ 593 de italieni, cei mai mulţi mozaicari, meşteri pietrari, veniţi să lucreze în construcţii. Casele-blocuri de la 1936 încă stau pe cărămizi.

Strada Polonă

Este una dintre arterele elegante ale Bucureştiului, bine păzită. Asta din cauza ambasadelor străine care au sedii aici. Cochetul parc Ioanid dinspre Grădina Icoanei, ambasada Irakului şi cea a Columbiei îşi au sediul pe strada Polonă. Biserica Sf. Vasile cel Mare este la numărul 50, fiind prima biserică română unită cu Roma (greco-catolică).

FOTO: Claudiu Popescu

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•