Patru actriţe în căutarea unor personaje

Teatrul se deşiră şi pe scenă rămâne urzeala show-ului care e, până la urmă, tot teatru. Spectacolul Liei Bugnar este o joacă de-a convenţiile care se exfoliază ca foile de ceapă. În povestea iniţială, o ironie la adresa dramoletelor familiale, universul feminin din jurul unui bărbat se aglomerează: o nevastă, două amante şi o surpriză de tip deus ex machina care complică lucrurile de-a binelea. 

Personajele vor să pară dramatice, dar cad în melodramă şi uneori alunecă afară din poveste, lăsân­du-le pe actriţe să se descurce cum or şti. Convenţia se rupe şi actriţele se joacă pe ele însele într-o altă poveste, a facerii spectacolului. Cum teatrul e viaţă, iar viaţa e teatru, în spatele „marilor” drame de pe scenă sunt „micile” drame ale artistelor. Autoarele evită păcatul de a cădea în victimizare lacrimogenă.

Replicile sunt acide, au umor, funcţionează autoironia şi există un chef nebun de joacă. Personajele melodramei au tuşe groase: soţia misterioasă şi sensibilă (Maria Obretin), amanta tânără şi insensibilă (Ilinca Manolache), a treia femeie, şi mai misterioasă (Lia Bugnar), şi El, adoratul (Dorina Chiriac).

Aceste stereotipii tipologice sunt complementare firescului personajelor „reale”. Practic, fiecare actriţă are trei ipostaze, cea civilă, a per­sonajului şi a actriţei care joacă personajul. Lia Bugnar şi Dorina Chiriac au şi o a patra ipostază, prima, de dramaturg, a doua, de regizoare. 

Cum principiul de bază (şi sănătos) al spectacolului e că „teatrul nu e o clădire”, cele opt (actriţe şi personaje) pot fi întâlnite oriunde, dar mai ales la Teatrul Luni de la Green Hours şi Godot Café - Teatru.

Noi 4 de Lia Bugnar
regia Dorina Chiriac,
Teatrul Luni de la Green Hours