Filmul Zilei la TV

Editorial
ema-stere.jpg
02-May-2012
Ema Stere
Citez din Băiuțeii: „frații pot scrie împreună o carte”. Dar altfel? Ce înseamnă scrisul în tandem, știut fiind că vorbim despre cea mai solitară dintre îndeletniciri?
Editorial
aura-clara.jpg
01-May-2012
Aura Clara Marinescu
Cu Londra, Atena, Budapesta, Beijing, Moscova şi lista continuă. De ce s-ar în­frăţi Bucureştiul cu nişte metropole aflate în topul turistic, când oraşul de pe malul Dâmboviţei nu exportă (aproape) nimic?
mad3-wp-768-afrogroup.jpg
16-May-2012
BeWhere!
DreamWorks Animation a prezentat primul clip din filmul Madagascar 3: Europe’s Most Wanted, care ...
baiuteii.jpg
02-May-2012
Ema Stere
Apărut prima dată în 2006, ajuns deja la a patra ediție în limba română, romanul semnat de ...
insula.jpg
02-May-2012
Oana Stoica
În Insula, Gellu Naum disimulează apariţia comunismului după Al Doilea Război Mondial într-o ...
rupa__the_april_fishes_hillary_huteen.jpg
01-May-2012
Patricia Marinescu
Într-un alt moment de sinceritate al acestei secţiuni, vă spun că ne aflăm în faţa unui stil ...
Alex Majoli, Italia, Magnum Photos pentru Newsweek
01-May-2012
Stela Nadoleanu
Jurnalism de înaltă calitate. Încă din 1955 organizația realizează cel mai mare (și mai ...

Însemnările unui necunoscut

Articol de Cristiana Gavrilă | 01-Feb-2012     Comentarii
Este unul dintre acele spectacole pe lângă care nu treci uşor, îţi revin imagini şi te urmăresc personaje, îi găseşti un sens raportat la momente din viaţa ta chiar şi la mult timp după ce l-ai văzut.
Titlul:
Regia: Alexandru Darie
Distribuţia : Virgil Ogăşanu, Alexandru Potocean
Locul: Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu”

Din foaierul teatrului intri direct în paginile lui Dostoievski, într-o poveste simplă de viaţă, pe care regizorul Alexandru Darie a imaginat-o ca un ceremonial subiectiv. În plin realism, existenţa este mai absurdă ca oricând, iar regizorul construieşte matematic haosul vieţii, personajele intră şi ies pe uşile care încadrează culoarul-tunel ce porneşte aproape din holul teatrului, cu exactitatea unei orchestre simfonice.

Dacă se întârzie o secundă, întreaga sonoritate imagistică se face ţăndări. După această viziune de ansamblu, ochiul spectatorului este îndreptat spre scene din viaţa personajelor, cu efectul privirii prin gaura cheii. Sunt scene simultane, planuri paralele, iar meritul lui Alexandru Darie este acela de a fi găsit dozajul spectacolului şi de a fi pus fiecare actor la locul lui, astfel încât nimic nu se suprapune, totul se armonizează. 

Dramatizarea semnată de regretatul Ion Cojar (care şi începuse spectacolul), inspirată din romanul Satul Stepancikovo şi locuitorii săi, cunoscut şi cu titlul O casă de nebuni, analizează distant mai multe vieţi trăite în conacul de la ţară al unui simpatic şi trist colonel, retras într-o lume complet izolată de frământările politice şi sociale ale Rusiei în perioada începutului de emancipare a iobagilor.

Cotidianul, banalul vieții consumă existenţe măcinate de nevoia de libertate şi lipsa de spaţiu, de fuga după puţină linişte necesară pentru a putea trăi cu adevărat. Peste toată această atmosferă planează tirania lui Foma Fomici (Virgil Ogăşanu într-un rol care dezvăluie o nouă imagine a actorului), idolatrizat doar pentru că domină şi îi terorizează pe ceilalţi, ajutat de adoraţia ironic-erotică a Generălesei (Tamara Buciuceanu este o apariţie caraghioasă şi demonică). Victima acestei ierarhii este Rostanev (Mihai Constantin într-un tur de forţă la care numai actorii mari rezistă). 

Poate unora li se va părea puţin cam lung acest spectacol, conceput în modernul „stil clasic de Bulandra”, dar odată intrat în casa colonelului Rostanev, gândită de Maria Miu ca un tunel metaforic al existenţei la capătul căruia se află moartea (este colosală libertatea pe care lemnul i-o oferă acestei scenografe), simţi ceva puternic, ca o trăire existenţială, când auzi vocile călugărilor (Grupul Accoustic), deşi regizorul adaugă un strop de parodie, ca să nu luăm totul prea în serios.

Timpul nu te oboseşte, ci te pune în situaţia de a te descoperi, exact cum se întâmplă cu tânărul scriitor prin însemnările căruia curge povestea de pe scenă (interpretat  de Alexandru Potocean într-un stil simplu, cu mijloace puţine şi efect puternic, ca un contrapunct al întregului spectacol). Însemnările unui necunoscut este un spectacol modern tocmai prin faptul că e gândit să fie „anti-modern” şi nu apelează la niciun artificiu de imagine pe scenă, deşi se constituie asemenea unui tablou viu, în care suntem incluşi şi ca personaje, şi ca spectatori.

Trupa de la Bulandra face încă o demonstraţie de teatru bun, cu actori pe măsură. 

Comentează articolul

Sziget Festival 2012

BeWhere

baner-web-bewhere-sala-ii-muzeul-copilariei.jpg (92)

Glendale Studio

Libraria Bastilia